Cand scrisesem postul precedent nu stiam ca prim-ministru e Boc si nu Stolojan. Nu ca ar avea vreo importanta pentru ca in cacat suntem de la bun inceput. Adica, ce mi-e unu` , ce mi-e altu`. Nu despre politicienii nostri de doi lei voiam sa iti scriu, dar, am vrut sa scriu despre cum de tot rahatul este spiritul sarbatorii la noi in oras.
Inainte de spritul sarbatorii plin de tarabe, femei ce isi vand marfa, miros de floricele de porumb american, de cacat si de namol, toate amestecate la un loc. Ieri mirosea a cacat in tot orasul. Am fost in “Cozia”, la parter mirosea a cacat! Construisera o noua baie pentru angajati. Pfuui, miroase a cacat, cum poti sa cumperi ceva ?
Pffuu, iesi ca pute!
Pe urma am fost cu niste … oameni draguti de felul lor care , prin nu stiu ce coincidenta imi sunt si prieteni, sa inchiriem un film. In “inchirietorie” mirosea a… ghici… a cacat. Dar rau, pregnant. “Nu te-ai putut abtine?Te-ai basit? Zau dar aici pute insistent a rahat”.
Pe scara blocului, unde e si apartamentul unui amic la care am fost sa vedem filmul cu iz de cacat, mirosea a cacat, numai ca la el miroase tot timpul a cacat pe scara blocului.
Ce de cacat!
