Dragii mei cititori care de fapt sunteţi mai mult ne-cititori din cauză că nu prea existaţi, vă prezint mai jos ghicitoarea zilei de joi. Cine va găsi soluţia va primi un cadou surpriză din partea blogului, bineînţeles doar peste câţiva ani când o să scoatem şi noi primele kile de aur din blog. 😀
A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti…
Într-un cătun dintr-un ţinut îndepărtat numit Xoldova îşi ducea veacul o Scufiţă roşie creaţă şi cuminte. În mod normal, spre bucuria noastră, ar fi trebuit “să aibă” 3 iezi deodată iar întreaga tărăşenie să fie filmată de către ***filii de la cancan. Din păcate, pentru “porno-audienţa” românească acest lucru nu s-a întâmplat şi Scufiţa a avut cei trei iezi pe rând…bine, acum folosesc timpul greşit, pe ultimul ied încă îl are.
Primul ieduţ, cam mic de statură şi “corn”, de vreme ce l-a părăsit, îi plăcea să cânte la chitară şi să îşi mişte copituţele asemeni lui The King Elvis 😀 . Iniţial, Scufiţa era fascinată de smocul de păr gelat dintre coarnele colorate ale preaiubitului ei ied cât şi de behăitul acestuia din preajma fiecărui Ajun de Crăciun. După ce i-a adus lui Fănică (pentru că aşa îl chema pe ied) timp de ceva vreme “frunze-n buze, lapte-n ţâţe, drob de sare în spinare, mălăieş în călcăieş, smoc de flori pe subsuori”, Scufiţa cu coarne l-a lăsat de izbelişte şi a plecat în pădurea vecină.
Bineînţeles, aşa o Scufiţă ţâţoasă şi pieptănată bine nu putea să stea foarte mult timp fără ied, şi în scurt timp a adoptat unul, mai cu pielea tare ca să fim sinceri, cu pajiste şi drob de sare propriu…ce să mai, un ied realizat de care şi-ar dori să aibă fiecare capră respectabilă dotată cu uger şi pulpe striate. Dar ca toate Scufiţele numai bune de scărpinat între coarne, nu prea a făcut casă bună cu iedoiul, a sărit gardul şi a ţopăit mai departe.
Şi uite că Scufiţa noastră a ajuns la cel de-al treilea ied, şi cel mai micuţ de altfel. Iedul ăsta e mai special. E hâtru nevoie mare şi atunci când îl apucă behăiala (mai ales dimineaţa) distrează întreaga turmă. Îi place să îşi poarte “iedoşenia” (că nu pot să zic bărbăţia) gravată pe blană, iar Scufiţa este foarte mândră de ieduţul ei în “converşi”.
Am uitat să relatăm însă momentul în care Scufiţa, în timp ce era prin turneu de anti-promovare al rumegatului de tutun, a fost atacată de către Lupul cel Rău care i-a pus în gură nişte chestii sexuale, vezi Doamne închipuite dacă e să ne luăm după declaraţiile ei ulterioare. 😀 Eu totuşi tind să îl cred pe Lup.
